În weekendul
Constantinilor şi Elenelor, echipa deja obișnuită de patru plimbăreți (Cătălina, Marilena, Sorin și Cătălin) a decis să vizităm cele mai apropiate obiective
turistice de pe litoralul bulgăresc şi să încercăm marea cu degetul pentru
prima dată în 2016.
Nerăbdători, am urnit
caii de la Logan pe la 5 dimineaţă din Galaţi, pe traseul Brăila –
Viziru – Gura Ialomiţei - Hârşova – Constanţa – Mangalia, unde am oprit în zona
gării la o casă de schimb valutar pentru
a schimba leii în leve. Graniţa am trecut-o foarte repede în jurul orei 9.00, am luat „bu-vigneta”
din vamă şi mica noastră excursie de weekend începe cu cetatea de la capul
Kaliakra, o fâşie îngustă de pământ ce continuă în mare cam 2 km cu stânci roşiatice abrupte de 70-80 de metri.
Abrupturi roșiatice
Plătim taxa de intrare (3
leva de persoană) şi lăsăm maşina în parcarea amenajată, în dreptul
monumentului cu statuia amiralului rus Feodor Ushakov care a distrus flota
otomană şi a pus capăt războiului ruso-turc (anii 1787-1791) într-o bătălie
dată chiar în zona Capului Kaliakra.
Fără a fi o mare
fortăreaţă, cetatea impresionează prin poziţionare, fiind înconjurată din trei
părţi de apă şi de abrupturi aproape inaccesibile invadatorilor şi protejată de
mai multe ziduri succesive puternice. Se pare că cele mai vechi vestigii ale
cetăţii datează din secolul IV î.Hr., de pe vremea unor triburi tracice. Tot aici, găsim un mic muzeu amenajat într-o grotă cu exponate ale sitului
arheologic (se plăteşte doar taxa foto-video - 2 leva). Alături, la intrare
este situat un restaurant, iar noi mergem în capăt, unde este amenajat un punct
de belvedere.
Poarta de intrare este impunătoare
C&C
Marilena & Sorin
Arcașul Mării Negre
În apropiere se află
golful Bolata, pentru a-l vizita ne abatem de la drumul principal câțiva km
pe un drum îngust și cam șifonat ce coboară către țărmul mării. Dacă în
fotografiile găsite pe internet golful este plin de culoare și viață, acum se prezintă
neamenajat, apreciind doar forma semicercului și liniștea locului. La plecare,
doi juni bulgari alungă liniștea cu drifturile făcute pe plajă cu două mașini obosite.
Deci, și pe-aici există „bizoni”!
Cu harta în față și vânt
din pupa, mergem la crescătoria de scoici de la Dalboka, ce are amenajat pe
malul mării un restaurant lăudat de multă lume. De neratat, scoicile fiind
gătite în toate felurile posibile: sarmale, supă, musaca, natur, ruladă, ardei umpluți, frigărui,
pane!
Drumul de acces este bun,
doar ultima bucată fiind cam abruptă. Odată ajunși, observăm că sunt de fapt
două restaurante, noi intrând în primul din cale, la invitația ospitalieră a
unui tânăr plăcut la vorbă si la port. Chelnerii sunt prompți, meniul
bogat și variat, existând și varianta în
limba română, iar prețurile mai mult decât atractive. Singurul regret este că
nu poți încerca prea multe feluri de mâncare într-o singură vizită.
Pe alese
Efectul scoicilor: fetele zâmbesc, iar băieții sunt somnoroși
Trecem de Kavarna,
îndreptându-ne către Balchik pentru a vizita castelul și grădina botanică. Lăsăm
mașina în parcarea cu plată și mergem la casa de bilete. Aici, surpriză, sunt
de fapt două case de bilete separate pentru fiecare obiectiv. Luăm tichetele
pornind periplul prin grădina botanică, un domeniu vast cu numeroase parcele cu
plante exotice, cactuși și flori diverse. Grădina a fost amenajată după planurile arhitecților reginei Maria.
Trecem pe la crama
castelului, unde pasionații de vinuri pot degusta tot felul de soiuri de vin și le pot cumpăra, prețul unei sticle fiind în jur de 30 de leva. Fetele au fost convinse imediat de vânzătoare să
cumpere un vin dulce cu aroma de migdale. Acum, așteptăm să dea cep sticlelor.
Între 1913-1940, Balcicul
aparținea de Regatul României alături de Dobrogea de Sud. În 1940, Cadrilaterul
(deci și orașul Balcic) au fost trecute la vecinii bulgari. Și cum istoria este
întortocheată, vă las pe mâna google-lui și a wikipedia să aflați mai multe
informații.
Castelul, construit pe
faleza Mării Negre, a reprezentat reședința de vară a reginei Maria.
Interiorul Castelului este
modest, dar plăcut, pereții văruiți în alb, cu uși masive din lemn sculptat. Au mai
fost păstrate din acea perioadă și câteva obiecte: dulapuri sculptate și
pictate, oglinzi, scaune și un șemineu. Baia de marmură, cu cada îngropată în
piatră, cu chiuvetă și măsuța de toaletă au fost păstrate intacte.
În spatele castelului
descoperim poate cea mai frumoasa arie a grădinii, o zona terasată imitând un
labirint în trepte.
Cascada, o cădere liberă
de 9 m
Locul preferat al Reginei
Spre seară, ne
retragem la Nisipurile de Aur, la hotelul Golden Line, unde condițiile de
cazare sunt excelente și la un preț bun.
Duminică dimineață,
ne trezim tare-greu. Ne plimbăm prin stațiune, fetele au lipici la magazine
(noi le facem pe plac, deh bărbații ăștia!), într-un final după ora prânzului
plecăm către casă.
Ne propunem să
bifăm faleza stâncoasă și arcada de Tyulenovo, apoi farul din Shabla. Din toate
drumurile posibile, am avut nefericita inspirație să-l alegem pe cel mai prost,
cel de la intrare în satul Gorun. Așa ceva…..mai rar! La Tyulenovo, loc de plajă nu există, însă
peisajul calcaros al țărmului este inedit și ne place.
Farul din Shabla
se află în cel mai estic punct al Bulgariei. Este, de asemenea, și cel mai
înalt far dar și cel mai vechi, el datând din anul 1857. Lumina farului poate fi
observată până la o depărtare de 17 mile marine.
În zona
Farului nu este indicat să faci plajă, mai ales
din cauza rămășitelor de pod care acum se află în reconstrucție.
Alte informații inedite
Nu e mult de zăbovit
la far și plecăm către vamă, unde trecem în România după aproape o oră și
jumătate de stat la rând. Următorul popas îl
facem la 2 Mai în Golful Pescarului, unde liniștim foamea cu rapane, guvizi și
hamsii prăjite cu mult mujdei de usturoi. Ne întindem apoi la plajă, intrând în apa cam rece a mării pentru câteva minute, ceea ce activează starea de bine.
Ultima oprire o tocmim aproape de Hârșova într-un lan de maci de unde fetele se lasă greu convinse pentru a ajunge acasă într-un târziu de seară. A fost un weekend reușit!
