Muntele și timpul

     A pleca la drum fără niciun plan reprezintă cea mai rapidă cale către un eșec sau nerealizare. Așa se întâmplă și în cazul mersului pe munte. 

     Avem doar 21-25 de zile de concediu pe an și încercăm să le planificăm pentru a merge pe munte/la mare, să ne rezolvăm unele probleme sau să participăm la alte evenimente. Prin urmare, weekend-urile devin importante și adevărate oportunități de plecare pe munte. De aici încolo începem să vorbim despre timp și priorități.

     Sentimentul că viața prinde viteză reprezintă un efect al îmbătrânirii. S-a constatat că abilitatea noastră de a conștientiza trecerea timpului se alterează odată cu înaintarea în vârstă. Dacă întrebi un tânăr de 20 de ani și o persoană în vârstă de 70 de ani să ghicească, când trece un minut, persoana tânără ghicește cu mai mare acuratețe, în timp ce persoana mai în vârstă are senzația că timpul trece mai repede. Nu am încercat, dar așa o fi....Intrarea în obișnuință și lipsa experiențelor noi sunt alte două motive pentru care avem senzația că timpul trece mult prea repede. 

     Setarea priorităților ne va ajuta să ne concentrăm asupra lucrurilor ce le considerăm cu adevărat importante și care ne fac să ne simțim împliniți pe plan profesional, dar și personal. Așezând lucrurile după prioritate, timpul va fi alocat lucrurilor importante.

     Dacă nu mai ai timp suficient pentru munte cum aveai odinioară, din experiența personală îți pot sugera participarea la unele alergări montane, îmbinând utilul (sănătate, nevoia de mișcare, experiențe noi) cu plăcutul (mersul pe munte, socializare la o viteză puțin mai mare). 

     O alta variantă, ce nu cred că încântă multă lume, lași totul baltă pe o perioadă de timp ne/determinată (casă, serviciu, familie, cățel, purcel, facturi neplătite), pui în spate un rucsac plin și pleci de la Galați la .... Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch (un orășel din Țara Galilor) sau la Ip (un sat în județul Sălaj), depinde de lista priorităților.