În această drumeție, am fost 7 amici: Luminița și Robert, Marilena și Sorin, Gabriel, Cătălina și Cătălin. Am ajuns la pensiune vineri-seară în Poarta Branului.
Sâmbătă dimineață la ora 8.30 am plecat în traseu prin poiana Zanoaga, unde găsim un stâlp indicator cu doua săgeți diferite pentru valea Ciubotea (marcaj: triunghi galben) și valea Gaura (marcaj: cruce roșie).
Vremea este foarte bună și avem spor la mers. Suntem depășiți în urcare de o echipă de 2 fete ce se antrenează pentru Marathon 7500 și un cuplu (el+ea) cu rucsaci mici, probabil antrenament pentru același concurs de alergare montană. Dar nici fetele noastre nu sunt mai prejos, sunt super-fete!
Nu am zorit pe traseu, încercând să ne bucurăm cât mai mult de peisajele frumoase oferite de această vale a Ciubotei. Traseul în treptele glaciare reprezintă o urcare continuă, în capătul văii ne orientăm către dreapta pe un hățaș și ieșim pe o culme ce ne urcă susținut către vârful Scara.
Puțină ceață, vreme devine mai rece, traversăm câteva limbi de zăpadă și urcăm către cabana și vârful Omu.
La cabana, foarte aglomerat, ne luăm locurile unde vom sta în dormitorul comun (30 lei/loc, 36 de locuri - toate ocupate peste noapte).
Prețurile de la cabană cam mari: ciorbă de legume -10 lei, piure cu cabanos - 17 lei, un ceai - 3 lei, o bere - 7 lei, o felie de pâine - 25 de bani. Am avut mâncare și din traistă.
Seara pe la ora 9, s-a dat stingerea, unde în foiala de rucsaci, saci de dormit, bocanci....am adormit, unii mai mult, alții mai puțin. Mă așteptam să fie o orchestră de sforăituri, dar a fost ok, s-a „cântat” în surdină!
Dimineața la 6.30 ne-am trezit, am luat o omletă (8 lei), și cu rucsacul în spinare am dat la vale până în șaua Hornurilor, de unde ne-am încadrat pe marcajul cruce roșie pe valea Gaura, unde găsim mai multă zăpadă comparativ cu Ciubotea.
Coborârea este încântătoare, traversând cu grijă un horn plin cu zăpadă dar cu urme bine-bătute de bocanc, încă o porțiune cu lanțuri și ieșim într-o poiană unde mâncăm ultimele provizii din rucsac.
Continuăm coborârea și ajungem într-o poiană de unde ne abatem pentru 100 de metri la cascada Moara Dracului, o cădere surprinzătoare și destul de înaltă de apă.
Ajungem și în poiana Gaura, unde se află și o stână, urcăm în șaua Polițe și coborâm către Poiana Zănoaga, de unde în jurul orei 3 după-amiaza ajungem la pensiune la mașini.
Venind pe la Tg.Secuiesc - Adjud - Focșani, am ajuns în Galați în jurul orei 22.30.
Îmi doream de ceva vreme să merg pe aceste două trasee mai puțin umblate ale Bucegiului, văi frumoase, sălbatice și cu urcări plăcute picioarelor, dar si sufletului. Încă o dată, mi se confirmă faptul că într-o echipă restrânsă de 6-8-maxim 10 persoane, plăcerea mersului pe munte și buna-dispoziție sunt direct proporțional cu altitudinea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu