Jurnal japonez - Primele impresii

     Am primit viză de Japonia valabilă un an. Cum o vorbă în popor spune să ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple, de cîteva zile am poposit pe meleagurile japoneze sau cum se mai zice pe la noi, în Țara Soarelui-Răsare. Să știți că așa e, răsare destul de devreme pe la 5 dimineața, iar după 7 seara este beznă totală. 

     Pentru o perioadă de timp voi locui în Kobe, capitala prefecturii Hyogo, cu o populație de peste 1 milion și jumătate de locuitori și considerat unul dintre cele mai atractive orașe, al 5-lea ca mărime din Japonia. 

     În prima săptămână, nu am reușit să vizitez orașul, ci doar o mică parte pe drumul de la complexul rezidențial, unde sunt cazat, la locul de muncă. Am încercat și am reușit să mă obișnuiesc cu noul fus orar, 6 ore în plus fața de România. Nu sunt aici de capul meu, mai trebuie să și muncim. Că doar nu am câștigat la loto și mi s-a pus brusc pata pe...Kobe!

     Oricum nimic nu prea se aseamănă cu ceea ce crezi tu că știi! Știam că va fi o țară uimitoare, Japonia nu este o țară perfectă, dar este specială din mai multe puncte de vedere. Este o țară de poveste și de povestit, cu oameni disciplinați, perseverenți, politicoși și cu mult bun-simț. 

     Primele mele impresii? Toate lucrurile în acest colț al lumii sunt puse în ordine, enervant de în ordine. Îți vine să crezi cum într-un oraș nu sunt pubele de gunoi și, totuși, nu există mizerie pe stradă?! De fapt, colectarea gunoiului se face selectiv, neexistând pubele de gunoi oamenii sunt stimulați să producă mai puțin gunoi și să-l transporte până acasă unde îl triază.

     Când japonezii nu merg cu trenul, ei se urcă pe bicicletă. Tineri sau în vârstă, cu un prosopel în cap sau după gât, în costumații variate toți trec în coloană pe lângă tine, pe trotuar, că doar nu este tot al tău. Iar dacă mergi cu trenul, la urcare stai la o coadă civilizată unul în spatele celuilalt în ordinea sosirii pe peron. Iar trenul, da, vine la ora exactă! Există vagoane destinate exclusiv femeilor, pentru a preîntâmpina manifestările indecente sau situațiile de hărțuire sexuală.
      Japonezii folosesc întotdeauna sufixul onorific -san atunci când se adresează persoanelor, de exemplu Florescu-san. Plecăciunea este forma de bază a salutului, japonezii nu sunt obișnuiți să dea mâna, fiind exclus orice contact sau atingere.

Prin Motomachi, un fel de bazar comercial

”Cafeneaua cu pisici”, unde se freacă motanul la propriu pentru destresare

     Ca pieton trebuie să fii foarte atent pentru că aici mașinile circulă pe partea stângă a drumului, precum în Anglia. Apropo, viteza maximă în oraș este de 50 km/oră, iar pe autostradă de doar 80 km/h. Oricum, permisul de conducere românesc nu este recunoscut în Japonia așa că l-am lăsat acasă.

     Apropo, în Kobe am ajuns la cazare cu taxiul, toate sunt marca Toyota Crown, iar majoritatea șoferilor sunt pensionari ce nu prea au habar de străzile și adresele din oraș, mergând cam după ureche. La interior, mileul tradițional al bunicii stă atârnat cu mândrie alături de alți canafi croșetați, doar peștele de pe televizor lipsind.

     Vrei să vezi cum e să fii cosmonaut? E simplu aici, te așezi tacticos pe un vas de toaletă, majoritatea având o grămadă de beculețe și leduri, butoane pe brațele closetului, spătare și orificii amplasate în cele mai interesante unghiuri. Apa caldă și rece, dușul și cada, reglajul jetului și alte obiceiuri produc în primă fază incidente mai mult sau mai puțin picante: te sperii, te uzi, te opărești. 

     Vremea este aproape ca la noi, foarte cald (34-35 de grade Celsius), dar cu umiditatea ridicată temperatura se simte ca la 43-44 de grade. Respiri greu și transpiri instantaneu de cum ieși pe stradă, aerul condiționat fiind la mare căutare.
      Am o priveliște destul de generoasă de la etajul 6 al unei clădiri cu 12 etaje, privirea mi se izbește către Rokko Mountain, cu o înălțime maximă de 931 metri și către furnicarul autostrăzii.
      Când am ajuns aici, gândul îmi era și la sutele de kilometri ce le voi alerga prin parcurile și aleile din Kobe, japonezii fac sport pe unde pot și pe unde apucă: pe stradă, la serviciu, lângă orice spațiu verde sau așteptând trenul. Am descoperit parcul și aleile din preajma stadionului echipei de fotbal Vissel Kobe, deci am și loc de joacă.

La stadion. Îmi place mesajul motivațional

Piața de legume și fructe

     Bucătăria japoneză este considerată una dintre cele mai sănătoase din lume. Se bazează pe orez, tăiței, supă și un amestec din legume murate. Cea mai cunoscută specialitate  este sushi, un orez aromat la care se adaugă legume, avocado, brânză și alge. În loc de tacâmuri se folosesc bețișoare, însă eu am rămas fidel furculiței. Plescăitul și sorbitul la masă exprimă mulțumirea față de bucătar. Îmi place să consum zilnic câteva căni de ceai matcha, un ceai verde în formă de pudră, ce conține vitamine, minerale și antioxidanți.
     Cafeaua se găsește foarte mult la doză la automate. iar berea este populară, am încercat berea Suntory, Asahi și Sapporo.
         În perioada următoare, în timpul liber, urmează să studiez în detaliu harta obiectivelor turistice din zonă și să le iau la pas.

Podul Akashi-Kaikyo, este cel mai lung pod suspendat din lume, cu o deschidere principală de 1.991 de metri şi o lungime totală de 3.911 metri