După experienţa plăcută din munţii Retezat, alergarea din
Buşteni-The Bucegi Gate nu trebuia să lipsească din calendarul meu. Iar neparticipând
în acest an la Marathon7500, dorul de potecile
Bucegiului crescuse.
Iată-mă în Buşteni sâmbătă după-amiază alaturi de Marian şi
Olimpia. Mă cazez la o cabană alături de colegii de la Mecanturist, ei cu alte
obiective: valea Gălbenele, Hornul Coamei şi Brâna Aeriană. Gaşca ajunge târziu şi nu apuc prea mult să stau la vorbă cu
ei. Dimineaţă-devreme, fac ceva gălăgie în cameră şi îi trezesc.
La start, ora 9.00 în faţa primăriei din oraş aproape 150 de
participanţi la SkyRace: 31 de km, 2100 m diferenţă de nivel. Inaugurez noul
tricou de alergare de la Compressport şi decid să alerg fără beţe. Cred că am
ales bine, totuşi la sfârşitul cursei îmi dau seama că îmi trebuie o borsetă
mai bună.
Cu Marian, mergem către start
Plec în alergare uşoară, primul km este pe asfalt până la
Căminul Alpin, de acolo se intră pe traseul marcat cu triunghi roşu către
Poiana Coştilei, unde timpul meu este de 37 de minute. Voluntarii de aici sunt
simpatici şi gălăgioşi, bravo!
Continui către Pichetul Roşu (timp: 1 oră şi 1 minut), unde
sunt poziţionați strategic doi voluntari. Aici, într-o clipă de neatenţie, scap
bidonul de hidratare din mână vărsând mai bine de jumătate din isostar. Nasol
pe căldura asta, până la Mălăieşti trebuie să trag tare!
Mă bucur de alergare fiind mulțumit de ritmul avut.
Ajung la
Prepeleac la 1 oră şi 35 de minute, numeroşi turişti cu rucsacul în spinare fac
galerie pe traseu, mă salut cu Florin Vestale de la HPM Iaşi şi ajung la
cabana Mălăieşti la 1 oră şi 48 de minute. Mă hidratez, umplu bidonul cu apă
pornind pe cea mai grea porţiune a traseului. Simt că beţele mi-ar fi fost de
ajutor pe o porţiune scurtă.
De la Mălăiești către Horn
La intrare în horn, îmi revin si ies uşor către
vf.Omu. În şaua Hornului, 4 turişti inspirați stau cu cortul exact pe culme, bucurându-se
de priveliştea pitorească spre valea Malaieşti, dar şi către valea Gaura. Frumos
şi de ţinut minte!
Ajung la punctul de hidratare şi control la vf.Omu (timp: 2
ore şi 55 de minute), unde lumea este voioasă şi face galerie. Urmează
coborârea pe valea Cerbului, unde incerc să dau drumul la picioare şi să tai
cât mai multe serpentine. Vorbesc cu picioarele: „dacă nu alergaţi acum, atunci
când?”.
Ies în Poiana Coştilei, găsesc aceeaşi oameni inimoşi,
unde-mi potolesc căldura şi setea (timp: 3 ore şi 45 de minute). De aici, încă
5 km comuni ca la dus către finish.
Devin relaxat, dar şi depăşit de 2
concurenţi mai proaspeţi decât mine. Ies la Căminul Alpin, asfaltul topeşte
tălpile, repede printre tarabele cu blănuri şi gata am ajuns la sosire. Timp
final: 4 ore şi 11 minute (locul 32 la open masculin). Super-tare, sunt
mulţumit de mine!
Eeeeeeeeeeesteeee!
Urmează ceva discuţii prin zonă, hidratare cu bere
nealcoolizată oferită de organizatori (niște oameni harnici şi dăruiţi acestui sport)
şi un masaj scurt de 10 minute la picioare. Îl aştept pe Marian, care soseşte
cu un timp bun de 5 ore şi 32 de minute. Buşteni SkyRace 2015: palpitant, interesant, frumos şi epuizant! Mai vreau...!
